Înălțarea Domnului, ce nu trebuie să dai nimănui pe 17 mai

Înălțarea Domnului: Aceasta este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, care are loc la 40 de zile după Învierea Domnului. Superstiţioşii nu dau sare din casă, deoarece consideră că vor avea parte de pagubă, ceartă şi de inimă rea. Nu se seamănă culturile, căci nu vor da rod. Lumea se leagă la brâu cu frunze de nuc, ca și Iisus, ca să nu aibă dureri de șale, și bat vitele cu leuştean, ca să se îngraşe.

Înălţarea Domnului este ultima sărbătoare când se mai vopsesc ouă. Oamenii merg cu bucatele la biserică, acolo unde se sfinţesc şi se împart mai apoi. De asemenea, de Înălţarea Domnului salutul creştinilor se schimbă din „Hristos a înviat”, în „Hristos s-a înălţat”.

De Înălţarea Domnului creştinii păstrează, de-a lungul vremii, mai multe tradiţii. În unele părţi ale ţării, oamenii duc la biserică frunze de nuc, care simbolizează frunzele pe care Iisus le-ar fi purtat în momentul Înălţării. Aceste frunze sfinţie la biserică de Înălţarea Domnului se păstrează în casele oamenilor, precum salcia de la Florii. Cu prilejul sărbătorii Înălţării Domnului, sătenii păstrează tradiţia prin care se ocupă de semănături până la Înălţarea Domnului pentru a avea recoltă bogată.

Rugăciunea dedicată Înălţării Domnului

În ziua în care sărbătorim Înălţarea Domnului, unul dintre cele mai importante lucruri pe care creştinii le fac este acela de a spune o rugăciune:

„Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce, pogorându-Te din cer la cele de pe pământ ca om, ai înălţat, ca un Dumnezeu milostiv, firea noastră cea căzută, Cel Care apoi ai străbătut tăria cerului şi ne-ai unit pe noi cu Tatăl, la Tine cădem cu smerenie şi ne rugăm, Mântuitorule: trimite peste noi toţi Duhul Tău cel dătător de har, de lumină, de iubire şi de pace lăuntrică! Goneşte de la noi, ticăloşii, gândurile rele care ne tulbură, căci ştii, Cunoscătorule de inimi, cât de mare este războiul lăuntric la care suntem supuşi. Vindecă rănile noastre sufleteşti şi luminează ochii cugetelor noastre! Tu ştii că însetează de Tine inimile noastre ca un pământ uscat! Aşadar, trimite harul Tău, Doamne, ca să ne sature foamea şi să ne adape setea, căci pe Tine Te dorim şi de Tine însetăm, Lumina Adevărului, Dătătorul mântuirii. Ajută-ne, Doamne, să ne trezim din somnul greu al păcatului şi să ne înălţăm cugetele şi simţirile noastre la cer, pentru a ne împărtăşi şi noi de bucuria veacului ce va să fie. Amin!”.

Comentarii

comentarii