Izvorul Tămăduirii – seminificaţii

Izvorul T?m?duirii, see s?rb?toare închinat? Maicii Domnului, este pr?znuit? anul acesta pe 10 mai. Nu are dat? fix?. Ea este trecut? în calendar în vinerea din S?pt?mâna Luminat?, prima dup? Sfintele Pa?ti. La originea acestei s?rb?tori se afl? o minune petrecut? în apropierea Constantinopolului. Potrivit Tradi?iei, un orb a primit vederea dupa ce s-a sp?lat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorit? împ?ratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlineste descoperirea f?cut? de Maica Domnului: „Nu este nevoie s? te ostene?ti, c?ci apa este aproape. P?trunde, Leone, mai adanc în p?dure ?i, luând cu mâini apa tulbure, potole?te cu ea setea orbului ?i unge cu ea ochii lui cei întuneca?i”.

Mai târziu, când Leon ajunge împ?rat, ridic? pe locul unde s-a petrecut minunea o biseric? cu hramul „Izvorul T?maduirii”. Aici prime?te vindecare de o boal? grea ?i împ?ratul Justinian (526-575), care ridic? drept mul?umire o biseric? ?i mai mare. Biserica zidit? de împ?ratul Justinian a fost distrus? în anul 1453, de turci.

Izvorul t?m?duirii din timpul lui Leon se p?streaz? ?i în zilele noastre. Credincio?ii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cet??i a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului T?m?duirii. Actuala construc?ie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afl? un paraclis din secolul al V-lea, unde exist? izvorul cu ap? t?m?duitoare din trecut.

De Izvorul T?m?duirii, se sfin?esc apele, slujb? cunoscut? sub denumirea de Aghiasm? Mic?. Termenul „aghiasm?” vine de cuvântul grecesc „aghiasmos”, care î?i are originea în cuvantul „ghios” (sfant). „Aghiasmos” se poate traduce ?i ca slujba de sfin?ire, dar ?i ca ap? sfin?it?. Astfel, atunci când spunem „voi face o aghiasm?”, în?elegem slujb?, iar când spunem „voi bea un pic de aghiasm?”, ne referim la ap? sfin?it?.

Sunt îns? ?i persoane care sus?in c? termenul „aghiasm?” vine de la „iazm?”. În DEX, cuvântul iazm?, iezme, se g?se?te cu sensul de „ar?tare urât? ?i rea, n?luc?, vedenie”. În sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit urm?toarea explica?ie: atunci când preotul sfin?e?te apa, la sfâr?it, cânt? troparul: „Mântuie?te, Doamne, poporul T?u, ?i binecuvinteaz? mo?tenirea Ta, biruin?? binecredincio?ilor cre?tini asupra celui potrivnic d?ruie?te, ?i cu crucea Ta p?ze?te pe poporul T?u”. Când se cânt? troparul, preotul strope?te pe credinciosi în cele patru puncte cardinale cu ap? sfin?it?, spre alungarea „celui potrivnic”, adica a celui r?u, a celui urât, care este naluc?, vedenie rea, satana. De la ac?iunea stropirii cu ap? sfin?it? ?i rostirea cânt?rii ei, s-a re?inut în popor scopul urm?rit prin aiasm? – aiazm? – iazm?, de a alunga „ar?tarea urâta ?i rea”, adic? duhul cel r?u, satana.

 

Comentarii

comentarii