Poveşti de viaţă impresionante: învingătorii din orfelinat

alina_centru_pl_400_300?i-au petrecut cei mai frumo?i ani din via?? în centrele de plasament. Copii fiind, for sale au fost obliga?i s? se maturizeze ?i s?-?i poarte singuri de grij?. S-au transformat în adul?i responsabili înainte de vreme, luând pe umeri crucea unui destin crunt, scrie ziaruldeiasi.

Rup?i de familiile în care au crescut, au devenit, deodat?, copiii statului. Acum, sunt tineri independen?i ?i au reu?it, în ciuda mediului ostil în care au crescut, s? se ridice deasupra tuturor. Li s-au t?iat aripile de zeci de ori, îns? au înv??at s? zboare f?r? ele. Trei tineri ie?eni sunt adev?rate modele de reu?it? pentru copiii cu care via?a a fost nedreapt?. C?t?lin a terminat doctoratul ?i lucreaz? în cercetare, Daniela este în primul an de doctorat, iar Alina a finalizat anul acesta studiile de masterat ?i î?i câ?tig? pâinea din pictur?.

„Nu ?tiu cum este s? cre?ti lâng? mama ta. Eu am fost p?r?sit? în spital, imediat dup? ce am fost n?scut?. Am în?eles c? femeia care m-a adus pe lume nu avea posibilit??i s? m? între?in?. Sunt copil din flori, cum se spune. S? m? îngrijeasc? singur? îi era imposibil. Oricum, îi mul?umesc c? m-a purtat în pântece 9 luni ?i nu m-a ucis cât eram f?t”, îmi spune Alina Meran, schi?ând un zâmbet scurt. În 25 de ani, a fost supus? la încerc?ri despre care al?i oameni citesc numai în c?r?i. A deschis ochii pe un p?tuc rece de spital, singur?, în Târgu Jiu. De acolo, a fost dus?, la doar câteva s?pt?mâni dup? ce s-a n?scut, în cel?lalt col? de ?ar?, într-o comun? din jude?ul Ia?i. Leag?nul de Copii din H?l?uce?ti avea s?-i fie cas? pân? la vârsta de cinci ani. Aici, a rostit primele silabe ?i a înv??at s? o strige pe femeia care a abandonat-o în maternitate. Tot aici a f?cut primii pa?i, chiar dac? nu a avut al?turi mâna mamei, care s? o sprijine. Apoi, a urmat o perioad? sumbr?, de care î?i mai aminte?te ?i ast?zi de fiecare dat? când î?i prive?te cicatricele în oglind?. Un semn adânc crestat în piele, deasupra ochiului drept, o face ?i acum s? simt? fiori în ?ira spin?rii – nu a uitat nici dup? 20 de ani de b?taia aceea crunt?, dintr-o sear? de var?, când a fost lovit? de îngrijitoare cu capul de col?ul mesei. Mi-a ar?tat apoi ?i alte cicatrice vechi, de pe vremea copil?riei, amprente ale unei vârste chinuite, în care zilele se num?rau în lacrimi.

La cinci ani, a fost mutat? într-un nou centru de plasament, în Pa?cani. De?i nu con?tientiza prea bine ce i se întâmpl?, a r?suflat u?urat? când a ie?it pe poarta Leag?nului de Copii din H?l?uce?ti. Oriunde avea s? fie dus?, s-a gândit c? nu avea cum s?-i fie mai r?u decât îi fusese. Se în?elase. De b?t?i nu avea s? scape nici aici ?i parc? fiecare lovitur? l?sa urme mai adânci decât niciodat?. Au urmat înc? cinci ani de chin, de nop?i în care triste?ea o sugruma ?i îi fura fiecare or? de somn. Singurii oameni de la care primea în?elegere erau na?ii de botez, doi logopezi din Pa?cani, care i-au fost Alinei p?rin?ii spirituali de care avea atâta nevoie.

„Am fost maltratat? sever”

La pu?in timp dup? ce a împlinit 10 ani, o nou? schimbare major? avea s? aib? loc în via?a ei. „Am fost anun?at? c? voi merge într-o familie, unde voi fi îngrijit? de un asistent maternal. Doamne, câte speran?e mi-am mai f?cut atunci ?i câte nop?i am pierdut imaginându-mi via?a al?turi de o mam? ?i de un tat? numai pentru mine!”, poveste?te Alina. Din p?cate îns?, femeia care a luat-o în plasament nu ?i-a dorit o fiic?, ci doar un venit. A ajuns în satul Topile, din comuna Valea Seac?, în mijlocul unei familii care a abuzat de condi?ia sa de copil al statului. Cei care ar fi trebuit s?-i devin? p?rin?i au pus-o ani luni întregi s? munceasc? al?turi de ei, iar dac? se ar?ta vreodat? nemul?umit? de ceva, o „educau” prin lovituri crunte. „Munceam cot la cot cu ei, în timp ce copiii lor, o fat? ?i un b?iat, cam de aceea?i vârst? cu mine, se jucau. ?i acum am palmele tari de la cât am lucrat p?mântul! Am fost maltratat? sever. ?tiu c? m? ascundem în gr?din?, plângeam ?i m? rugam: «Te rog, Doamne, s? nu m? g?seasc?, s? nu m? bat? iar!». Cam la asta s-au rezumat cei trei ani în care am stat în acea familie”, î?i aminte?te Alina.

Abia dup? 13 ani de chin a în?eles ce înseamn? o familie

Nemaisuportând relele tratamente la care era supus?, într-o bun? zi a hot?rât s? le povesteasc? totul na?ilor ei, care o vizitau în continuare. Ace?tia, la rândul lor, au comunicat situa?ia fetei reprezentan?ilor Direc?iei Generale de Asisten?? Social? ?i Protec?ia Copilului (DGASPC) ?i, la scurt timp, dup? ce au în?eles c? Alina spunea adev?rul, au luat-o din familia aceea. Din localitatea Topile a fost dus? în satul ?ib?ne?ti, unde, în sfâr?it, avea s?-i fie bine. Dup? 13 ani de copil?rie chinuit?, umbrit? de b?t?i ?i vorbe urâte, cuno?tea mângâierea. Noul asistent maternal ?i-a câ?tigat în doar câteva s?pt?mâni numele de „mam?”, îngrijind-o ?i iubind-o pe Alina ca pe propriul copil. Femeia mai avea patru b?ie?i ?i ?i-a dorit dintotdeauna o fiic?, fapt pentru care în scurt timp a ajuns s?-?i concentreze toat? afec?iunea asupra fetei. Ea este cea care a descoperit talentul Alinei la pictur? ?i a încurajat-o s? se exprime în culori. Tot în perioada aceea, profesorul de arte plastice i-a expus primele lucr?ri pe holurile ?colii din sat, fapt ce i-a dat foarte mult curaj. În timp ce al?i copii de vârsta ei abia a?teptau s?-?i termine temele pentru a se juca, Alina st?tea ore în ?ir cu pensonul în mân? ?i se înc?p??âna s? imite tablouri ale marilor pictori români ?i icoane pe care le vedea, duminic? de duminic?, la biserica din ?ib?ne?ti.

Mama a sunat-o când împlinise 18 ani

Dup? trei ani, Alina a fost nevoit? s? se desprind? de cei care îi deveniser? mam? ?i tat?, începând liceul la Ia?i. A l?sat în urma ochii înl?crima?i ai p?rin?ilor, o troi?? ?i câteva icoane pictate de ea în l?ca?ul de rug?ciune din parohia ?ib?ne?ti. Fusese admis? la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” ?i, de?i înc? nu se împ?case cu ideea c? trebuie s? o ia de la cap?t înc? o dat?, într-un ora? în care nu cuno?tea pe nimeni, ?tia c? nu se poate abate din drum tocmai acum. Au urmat cinci ani de liceu, perioad? în care ?i-a tocit coatele în atelierul de pictur? al sec?iei de patrimoniu din ?coal?, a legat prietenii ?i s-a îndr?gostit pentru prima dat?. „A fost o perioad? frumoas? ?i urât?, în acela?i timp. Când credeam c? duc o via?? normal?, asem?n?toare cu aceea pe care o duceau restul adolescen?ilor, am primit un telefon care avea s? m? dea peste cap. Împlinisem 18 ani ?i p?rin?ii biologici s-au gândit s?-mi spun? «La mul?i ani!» dup? atâta timp! M-a tulburat foarte tare apelul de la ei. Am c?zut atunci într-o depresie crunt?, aveam impresia c? toat? lumea are ceva cu mine. Apoi, am cunoscut un b?iat. Un b?iat în care mi-am pus toat? încrederea sau de care m-am ag??at din nevoia de a nu m? mai sim?i singur?”, poveste?te Alina.

Dup? ce a fost violat?, a încercat s? se sinucid?

Fericirea ei nu a durat mult lâng? el, îns?. Din contr?, al?turi de el avea s? treac? prin cel mai negru co?mar. Într-o sear?, dup? ce au ie?it împreun? în ora?, b?iatul a dus-o într-un loc retras. În scurt timp, au ap?rut înc? doi prieteni de-ai tân?rului, care au amenin?at-o pe fat? cu un cu?it ?i au violat-o. „Din seara aceea, timp de un an de zile, am sim?it c? mor în fiecare noapte. Nu am zis la nimeni nimic o perioad?, îmi era fric?, eram traumatizat?. Îmi era team? ?i s? respir, aveam sudori reci pe spate numai când îmi aminteam de cele întâmplate. Am ajuns atunci la 40 de kilograme, aveam frecvent crize de calciu ?i, pentru c? nu reu?eam s? îmi revin, am încercat s? m? sinucid. Am luat vreo ?ase pumni de pastile ?i era cât pe ce s? mor”, spune Alina, privind într-un punct fix.

CITE?TE TOT ARTICOLUL PE ZIARULDEIASI.RO

 

Sursa

Comentarii

comentarii