Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului

intampinareÎntâmpinarea Domnului, check cunoscut? în popor ?i sub denumirea Stretenia (dup? numele vechi sla­von), este s?rb?toarea anual? a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se Legii (Lev. XII, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile dup? na?terea Domnului, pentru cur??irea ei. 

Întâmpinarea Domnului este pr?znuit? la 40 de zile de la na?terea lui Hristos, pe 2 februarie. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria ?i dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea c? orice întâi n?scut de parte b?rb?teasc? s? fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la na?tere. În acest moment se f?cea ?i cur??irea mamei. În Templu sunt întâmpina?i de dreptul Simeon ?i prorocita Ana. Potrivit Tradi?iei, dreptul Simeon a f?cut parte din traduc?torii Pentateuhului din limba ebraic? în greac?. În momentul în care a ajuns la textul „Iat? Fecioara va lua în pântece ?i va na?te fiu“, a înlocuit termenul „fecioara” cu „femeie”. Pentru necredin?a sa, Dumnezeu i-a f?g?duit c? nu o s? moar? pân? nu va vedea pe Mesia n?scut din Fecioara (Luca 2, 25-26).

Întâmpinarea Domnului

Simeon, om al rug?ciunii, reprezint? a?teptarea împlinirii profe?iilor. În momentul în care acesta Îl ia în bra?e pe Hristos, roste?te: „Acum sloboze?te (elibereaz?) pe robul T?u, St?pâne, dup? cuvântul T?u, în pace, c? v?zur? ochii mei mântuirea Ta, pe care ai g?tit-o înaintea fe?ei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor ?i slav? poporului T?u, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru c? era plictisit sau obosit, ci pentru c? era împlinit. Din cânt?rile specifice acestei s?rb?tori afl?m c? el pleac? spre a vesti ?i mor?ilor c? Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat.

P?rintele Teofil P?r?ian spune c? „noi suntem mai avantaja?i decât dreptul Simeon, pentru c? putem s?-L primim pe Hristos în fiin?? noastr? ?i s?-L purt?m în noi nu numai câteva clipe, ci o via?? întreag? ?i chiar o ve?nicie întreag?”. Prorocit? Ana simbolizeaz? Legea ?i Proorocii, cele care se vor împlini în persoan? lui Hristos.

S?rb?toarea Întâmpin?rii Domnului a fost introdus? la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuit? str?vechea s?rb?toare p?gân? a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc ?i procesiuni în jurul ora?ului cu f?clii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit ?i Lupercus, adic? ucig?torul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.

În R?s?rit aceast? s?rb?toare s-a introdus în penultimul an al domniei împ?ratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a f?cut în cursul secolului VI, începând din anul 534, când împ?ratul Justinian a schimbat data s?rb?torii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, nou? dat? a s?rb?torii Na?terii Domnului).

Întâmpinarea Domnului – pild? de a aduce pruncii la biseric?, la 40 de zile dup? na?tere

Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a r?mas c? pild? ?i la noi, c? îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biseric?, la patruzeci de zile dup? na?tere, pentru molifta de cur??irea lor ?i închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a n?scut vine în biserica ?i în numele familiei aduce pe noul-n?scut ofrand? lui Dumnezeu, închinându-l la altar.

Întâmpinarea Domnului. Preotul însemneaz? cu semnul sfintei cruci pe mama ?i pe prunc, apoi punând epitrahilul ?i mâna dreapta pe capul mamei, dup? rostirea introducerii liturgice format? din binecuvântare, rug?ciuni încep?toare ?i tropar (al zilei sau al întâmpin?rii Domnului), cite?te cele cinci molitfe din Aghiazmatar. Mama ?i pruncul închipuie în acest moment pe Maic? Domnului cu Iisus în bra?e în templul din Ierusalim. În rug?ciunile rostite de preot se aminte?te despre împlinirea zilelor „cur??irii” femeii l?uze, fapt pentru care se cere dezlegare, dar se face ?i cuvenit? referire la împ?rt??irea mamei cu Sfintele Taine. În ce prive?te pruncul, preotul se roag? c? Dumnezeu s?-l creasc?, s?-l binecuvînteze ?i s?-l sfin?easc?, randuindu-i dup? aceast? preg?tire lumînarea botezului. Despre Mântuitorul adus de Maic? Domnului la templu ne spune Sfânta Evanghelie c? a fost purtat în bra?e de c?tre dreptul Simeon (cf. Luca ÎI, 28). Prin analogie cu cele petrecute în Ierusalim în aceste clipe, se s?vârseste întreag? procesiune a intr?rii în biserica, pân? la a?ezarea pruncului în fa?? u?ilor împ?r?te?ti.

Rostind formul? de îmbisericire, preotul ia pruncul din fa?? u?ilor ?i intr? cu el în biserica, zicând mai departe: „Intr?-voi în casa Ta, închin?-m?-voi în biserica Ta cea sfânta!”. Cu aceste cuvinte, pruncul este primit între ale?ii lui Dumnezeu, în calitate de catehumen. În interiorul naosului, preotul iar??i roste?te: În mijlocul bisericii Te voi laud?!”, amintind astfel de prezen?a cetelor îngere?ti. În cele din urm?, apropiind pruncul de altar ?i închinându-l la icoanele împ?r?te?ti, preotul arat? c? acesta a dobândit dreptul de a fi primit în el, în sensul de a deveni pe viitor „jertf? vie, sfânt?, bine pl?cut? lui Dumnezeu” (Rom. XII, 1). Pruncul de parte b?rb?teasc? se introduce spre închinare ?i în interiorul sfântului altar. Ritul imbisericirii se încheie cu imnul eshatologic al dreptului Simeon: „Acum sloboze?te pe robul T?u, St?pâne…”. Preotul a?eaz? pruncul jos pe solee, în fa?? u?ilor împ?r?te?ti, de unde este luat de c?tre mama dup? ce aceast? a f?cut trei închin?ciuni.

Întâmpinarea Domnului. În credin?a popular? ziua de 2 februarie este cunoascut? sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau un?i cu gr?sime de urs. Prin aceast? practic? se credea c? puterea acestui animal era transferat? asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau trata?i în aceast? zi prin afumare cu par de urs.

Se credea c?, dac? în aceast? zi este soare, ursul iese din bârlog ?i, v?zându-?i umbr?, se sperie ?i se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu înc? 6 s?pt?mâni. Dimpotriv?, dac? în aceast? zi cerul este înnorat, ursul nu-?i poate vedea umbr? ?i r?mâne afar?, prevestind sl?birea frigului ?i apropierea prim?verii.

Sursa

Comentarii

comentarii