Sfânta Treime, structura supremei iubiri

SfantaTreimeÎnv???tura despre Sfânta Treime – termen care nu apare în Sfânta Scriptur? – î?i face sim?it? prezen?a în filozofia cre?tin? prin intermediul crezurilor postniceene. Unul dintre acestea este exprimat în simbolurile de credin?? cre?tine, drug mai cu seam? în Simbolul atanasian:

– Tat?l este creator;

– Fiul este mântuitor;

– Duhul Sfânt este sfin?itor;

Dumnezeu este în sine un mister. Despre existen?a Lui în sine nu se poate spune nimic. Dar El se coboar? prin crea?ie, ask prin providen??, sale prin opera de mântuire la nivelul credincio?ilor. El care ne-a facut fiin?e gânditoare ?i vorbitoare, s-a f?cut accesibil gândirii ?i vorbirii noastre. Atingându-se de spiritul nostru, treze?te în noi gânduri ?i cuvinte care redau experien?a atingerii Lui de noi. Dar noi ne d?m seama în acelasi timp ca gândurile ?i cuvintele noastre despre El nu-L cuprind deplin, a?a cum e în sine.

Dumnezeu s-a revelat în mod clar ca Treime în opera mântuirii. De aceea s-a revelat în mod clar numai în Hristos în care Dumnezeu a coborât între oameni pentru a-i mântui. Un Dumnezeu monopersonal r?mâne un Dumnezeu exclusiv transcendent, care nu lucreaz? El însusi mântuirea credincio?ilor, ci se poate comunica acestora o înv???tur? despre felul cum se pot mântui ei însi?i. Iar un Dumnezeu exclusiv imanent, care se identific? întreg cu lumea, nu mai este un Dumnezeu personal, sau dac? este, nu mai sunt oamenii persoane reale, ci persoane aparente, manifestând o unic? esen??, îns??i esen?a lor. Un Dumnezeu personal ?i mântuitor este un Dumnezeu în acela?i timp transcendent ?i revelat în imanen??. În Vechiul Testament, unde Dumnezeu r?mâne înca numai transcendent, chiar dac? ac?ioneaz? de la distan?? asupra istoriei, nu se reveleaz? ca Treime.

 

Comentarii

comentarii