Marți, Sfântul Spiridon, cel care vindecă trupuri și suflete bolnave

Sfântul Spiridon al Trimitundei este prăznuit în fiecare an, la 12 decembrie.

A trăit în numele Domnului

Potrivit scrierilor religioase, Sfântul Spiridon s-a născut în anul 270, în Cipru. În perioada în care era împărat Constantin cel Mare. A fost păstor şi a rămas văduv de tânăr. Rămas singur, a ales să urmeze calea credinței și s-a călugărit. A devenit astfel atât păstor al creștinilor, ca episcop al Trimitundei, cât și al oilor atât de dragi lui. A fost arestat și exilat în vremea împăratului Maximian. În anul 325 a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a lăsat asistența mută de uimire pentru simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă.

Ba chiar a reușit să convertească la ortodoxism un mare filozof al vremii. La acel eveniment, l-a cunoscut și pe Sfântul Nicolae, cel cu care a legat o strânsă prietenie. S-a stins din viață în Cipru, în anul 348, și a fost înhumat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. Când insula a fost cotropită, ciprioții au deschis mormântul, pentru a putea muta moaștele. Dar au descoperit trupul intact și plăcut mirositor. Așa au mutat racla la Constantinopol, de unde, în 1453, a fost dusă în Serbia. Mai târziu, sfintele moaște au fost aduse, de către un preot grec, în insul Corfu, din Grecia, unde se află și azi.

Minunile sale au împânzit lumea
Chiar și în zilele noastre, rămășițele pământești al Sfântului Spiridon continuă să facă minuni. I se mai spune „sfântul călător” căci se vorbește că ar părăsi uneori racla și ar pleca prin lume pentru a vindeca trupuri și suflete bolnave. O dovadă a acestui mare mister constă în deteriorarea tălpilor încălțărilor din mătase cu care este înveșmântat sfântul, în fiecare an, cu ocazia praznicului său.

Chiar și la Biserica Sfântul Spiridon Vechi, din București, există un papuc al sfântului, care se spune că ar fi păstrat fire de iarbă pe talpă. Printre miracolele sale se numără și acelea de a fi adus ploi în vreme de secetă, de a opri potopul și foametea, de a vindeca de boli oamenii și chiar pe împăratul Constantin, de a readuce la viață copii morți, de a reda graiul unor oameni muți. Există și dovezi de necontestat ale faptului că sfântul pleacă din raclă uneori. Pentru o vreme, moaștele dispar iar la întoarcere, trupul este cald, veșmintele prăfuite și tălpile tocite la încălțări. De aceea, în fiecare an, i se schimbă hainele și papucii.

Continuarea pe libertateapentrufemei.ro

Comentarii

comentarii